Compasul este un dispozitiv care, în era GPS și Google Maps, devine încet-încet un lucru de domeniul trecutului. Cu toate acestea, merită să înveți cum să îl folosești, pentru că spre deosebire de navigație, nu te va dezamăgi în timpul unei drumeții sau a unei activități de orientare. Ghidul nostru va răspunde la întrebarea: cum să citești un compas, dar nu numai. Vei afla cum este construit un compas, cum funcționează și în ce fel diferă de o busolă.
Compasul este un dispozitiv de navigație simplu, dotat cu un ac magnetic care indică direcția polului magnetic (nord-sud) și permite astfel determinarea celorlalte părți ale lumii. Aceasta este utilizat în primul rând pentru a ne orienta pe o hartă (orientare corectă în raport cu terenul), pentru a determina direcția în care trebuie să se deplaseze cineva pentru a ajunge la o destinație sau pentru a se regăsi în cazul în care se pierde drumul sau dacă drumul parcurs prin navigație a devenit de exemplu, acoperit de vegetație. Împreună cu harta turistică te ajută de ex. să identifici vârfuri, râuri ș.a.m.d. Compasul se verifică atât în perioada călătoriilor montane, a alergărilor de orientație, călătoriilor pe bicicletă și în survival. Micul dispozitiv are un mare avantaj față de sistemele de navigație prin satelit sau de hărțile de pe telefon – nu are o baterie care poate rămâne fără energie și are întotdeauna autonomie.
Pe lângă compasul magnetic deja menționat, pe piață sunt disponibile și alte tipuri de compasuri:
Pentru unii „compasul” și „busola” sunt unul și același instrument, care este o concepție greșită. Da, busola este echipată cu un ac magnetic, dar în plus, are și instrumente de ochire – un arc, lunetă și oglindă, care sunt folosite pentru a determina azimutul (unghiul orizontal dintre nord și direcția spre punctul/obiectul selectat, măsurat în sensul acelor de ceasornic). În plus, are un inel rotativ cu o gradație în grade (așa-numitul limbus), o riglă (măsurare în cm), marcaje fosforescente și un dispozitiv de blocare a acului (de exemplu, un capac rabatabil).
Clasicul
compas are o carcasă asemănătoare unui cilindru plat (din plastic sau dintr-un aliaj metalic, de exemplu aluminiu), în interiorul căreia avem un ac magnetic (magnet plat, ușor și îngust) suspendat de o lamă (care îi permite să se rotească) și un disc prevăzut cu marcaje direcționale și o scală de gradare. Interiorul sigilat este umplut cu un lichid (alcool sau apă demineralizată), care are rolul de a stabiliza acul și de a-l împiedica să vibreze. Cilindrul busolei poate fi așezat pe o așa-numită placă dotată cu o riglă (scală în milimetri/inch), o lupă (pentru a citi marcajele mici de pe hartă) și o scală cu intervale obișnuite pe hartă (pentru a măsura eficient distanțele). Cadranul compasului prezintă marcaje direcționale mondiale: de bază (N – nord, S – sud, E – est și W – vest) și combinații (NW – nord-vest, NE – nord-est, SW – sud-vest și SE – sud-est).
Compasul funcționează prin interacțiunea acului cu câmpul magnetic al Pământului, astfel încât, indiferent de locul în care te afli sau de ora din zi, acul se va alinia între polii magnetici și va indica nordul și sudul. Dispozitivele moderne indică de asemenea, estul și vestul. Este demn de remarcat faptul că polii magnetici ai Pământului (locurile în care liniile câmpului magnetic se aliniază perpendicular pe suprafața Pământului) pe care îi indică compasul nu sunt identici cu polii geografici (Polul Nord în Oceanul Arctic și Polul Sud în Antarctica). Cu alte cuvinte, acestea nu coincid, deoarece polii magnetici își schimbă periodic poziția. Acest lucru rezultă din scara de declinație magnetică, adică unghiul dintre nordul geografic și cel magnetic. În România, diferența este foarte mică, deci nu se reflectă în precizia compasului, dar de exemplu, în Noua Zeelandă, valoarea declinației trebuie luată în considerare în cazul indicațiilor acului.
Funcționarea corectă a compasului este perturbată, printre altele, de:
Pentru a citi corect un compas, trebuie să cunoaștem marcajele utilizate în acesta (de exemplu, săgeata roșie), să știm ce este orientarea pe hartă și cum se determină azimutul.
Săgeata roșie de pe acul magnetic indică nordul. La rândul său, cifra în formă de stea care marchează 8 sau 16 direcții ale lumii este așa-numita roză a vântului (indică direcția vântului).
Orientarea pe hartă nu este nimic mai mult decât așezarea acesteia astfel încât să corespundă direcțiilor geografice reale, iar cadrul superior să indice nordul. Așează harta pe un teren plan și localizează locul în care te afli. Poziționează compasul pe hartă astfel încât centrul acestuia să corespundă exact cu locația ta. Plăcuța busolei și liniile direcționale trebuie să arate spre nord. Ține dispozitivul într-un loc și rotește simultan harta până când nordul și paralelele sale (liniile de longitudine nord-sud) se aliniază cu nordul de pe busolă. Acum este momentul să determini azimutul. Aliniază latura compasului astfel încât să facă legătura între punctul în care te afli și punctul spre care te îndrepți. Apoi rotește inelul dispozitivului astfel încât liniile sale să se alinieze cu liniile nord-sud de pe hartă. Poziționează-te în direcția indicată de săgeată și ținând compasul în poziție verticală față de sol, începe să mergi spre destinație, verificând periodic corectitudinea traseului tău în funcție de azimutul determinat.
Cumpărarea unui compas este influențată de scop, adică de activitățile pentru care îl vei folosi (pentru expediții, pentru alergare sau orientare etc.) și de cât de precise sunt măsurătorile de care ai nevoie. Dacă mergi într-o expediție montană pe distanțe lungi, cum ar fi în America de Nord, merită să alegi un compas cu declinare. Pentru o varietate de sporturi, va funcționa bine un model cu un reglaj rapid al acului, care ar trebui să fie în plus lat, astfel încât să poți verifica citirile fără a-ți întrerupe activitatea. Pentru orientare, de exemplu, posibilitatea de a atașa dispozitivul la degetul mare este o opțiune bună. Atunci când faci drumeții în munți, va fi util un pandantiv sau un breloc care să permită agățarea dispozitivului în jurul gâtului sau prinderea acestuia de un rucsac de exemplu, sau un compas sub forma unui ceas. Atunci când cumperi un compas magnetic, caută caracteristici suplimentare, cum ar fi: o lupă încorporată (pentru a facilita citirea hărții) sau compartimente cu măsurători populare (care îți permit să verifici distanța dintre anumite puncte). Umplutura cu lichid este, de asemenea, importantă. Alcoolul este cel mai bun – densitatea sa este mai mică decât cea a apei, astfel încât creează mai puțină rezistență în timp ce acul face o mișcare de rotație, ceea ce face ca citirea să fie mai precisă. Durabilitatea carcasei este importantă – aceasta trebuie să fie rezistentă la deteriorări mecanice. Un compas digital care funcționează pe baza datelor primite de la un satelit va fi de asemenea, o alegere bună.
Compasul ar trebui să fie un accesoriu permanent în echipamentul de alpinism, ciclism, alergare, bushcraft sau survival, indiferent de echipamentul de navigație pe care îl folosești, de acuratețea hărții afișate pe smartphone sau de lungimea traseului pe care intenționezi să îl parcurgi. Această mică piesă de echipament, împreună cu o hartă de drumeție (de preferință laminată, astfel încât să nu fie deteriorată de ploaie sau umiditate), se poate dovedi crucială atunci când te pierzi pe traseu și dispozitivul tău electronic se strică sau își pierde raza de acțiune.